vineri, 24 august 2012

23 August n'a existat...

    "23 August n'a existat"...  A existat numai o tara frumoasa, La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe Ca o barba nepieptanata de crai..."(O parafraza poate neinspirata, dar care mie mi'a placut foarte mult, a unei scrieri a lui Marin Sorescu, poezia "Trebuiau sa poarte un nume").
    De fapt, nu cu multa vreme in urma, de 23 August era mare sarbatoare in Romania, se bea si se manca pentru ca osteanul roman a intors armele impotriva soldatului din Wehrmacht, seara la TV rula invariabil filmul "Serata" de Malvina Ursianu...
   Astazi nu mai sarbatorim nimic... Cel putin de 23 August... Oamenii politici si istoricii nu prea mai gasesc nimic prin pantaloni, daca isi mai aduc aminte cumva ca trebuie sa verifice periodic daca mai dispun de ceva  COJONES!... Politicienii nostrii nu par sa realizeze ca unul dintre cele mai importante elemente ale anatomiei noastre este totusi COLOANA VERTEBRALA, drept care ar trebui sa decida care este unghiul de inclinatie al coloanei romanesti. Nici astazi, dupa aproape 60 de ani politicienii nu au ajuns la un raspuns la Dilema mai ceva decat intrebarea Sfinxului: Actul de la 23 August a fost un act de tradare fata de aliatul nostru de atunci, Germania, sau a fost un act deliberat si asumat de fraternizare cu Fortele Aliate?...
   "Capul plecat sabia nu'l taie" pare sa fie un dicton mai valabil decat oricand. Dragii mei alesi politicieni, hotarati odata ce semnificatie are aceasta zi de 23 August pentru Europa si pentru Romania, ca sa stie si un amarat de "cap de locuitor" ca mine ce are de facut in aceasta minunata zi: sa defileze cu steguletul sau sa dea cu pietre ?...
  Neavand un punct oficial de vedere vis-a-vis de Eveniment, pun si eu ce materiale am gasit, la plesneala si fara nici o logica. Nu ma acuza prea tare: trebuia sa trag si eu o artificie, era pacat sa scap o astfel de ocazie...

  
   

joi, 23 august 2012

Banda Desenata versus Betty Page

   Nici Banda Desenata nu putea ramane indiferenta la nurii prea frumoasei starlete. Cea de'a noua arta abia de iesise de doua decenii din pubertate, o maturizare insotita in perioada undergroundului american ('68-'71) de nesfarsite scandaluri provocate de artisti ca Robert Crumbs sau Gilbert Shelton sau in perioada de contestare europeana, intarziata pana in '72, cand scandalagii se numeau Gotlib, Mandrika sau Alexis care umpleau paginile din "L'Echo des Savanes" cu tot soiul de scatologii si scarbosenii, considerate de autorii respectivi autentice emancipari...  In mod natural, imediat ce artistii underground au epuizat toate incercarile provocatoare, menite sa testeze limitele rezistentei unui regim conservator, in banda desenata s'a revenit la o maniera narativa oarecum clasica, dar cu un bun castigat: o viziune mai adulta, in care un loc important il avea si viata de cuplu.
   Un artist ca Dave Stevens, foarte apreciat in SUA in anii '80, preia in benzile sale desenate modelul Betty Page, cu breton si cu minimum de lenjerie asa cum ne invatase ca e bine sa poarte. Povestile sale nu sunt deloc sofisticate, ba pot sa afirm ca sunt de'a dreptul tampite si lipsite de haz, dar ce placere sa revezi silueta lui Betty!... Te las sa urmaresti in alternanta imaginea ei, asa cum a pastrat'o fotografia si extrase din albumul "Rocketeer" al lui Dave Stevens. Albumul a avut si o ecranizare pentru cinema, la fel de neinspirata ca si cartea...

   P.S. Atat de tare mi'a placut subiectul incat m'am grabit sa'l public fara prea multe interventii. Astfel, plansele din "Rocketeer" sunt fotografiate si nu scanate, de unde si calitatea indoielnica a materialului... Scuze!

miercuri, 22 august 2012

Krokodil si ultimul sau dinte

   Cred ca Razboiul Rece a existat dintotdeauna si nu se suprapune doar perioadei 1947 - 1990, cum este acceptat in mod traditional de toti analistii politici, ce considera acest razboi o infruntare dintre doua sisteme politice, cu ideologii contrare, una de stanga si cealalta de dreapta. Spre deosebire de Razboiul "Cald", unde armele de foc se incingeau la rosu iar distrugerile si victimile erau fara numar, fara numar... vorba textierului de manele, Razboiul Rece dispunea de altfel de arme, nu mai putin ascutite si taioase decat cele traditionale, dar aparent mai inofensive. Numai in aparenta, caci Propaganda, aceasta Grosse Bertha a razboiului ideologic, insira pe raboj un numar ametitor de victime, deoparte si de alta a baricadei. Americanii care manifestau simpatii pentru miscarea de stanga isi riscau locurile de munca, ceea ce echivala cel putin cu o moarte sociala (daca ai ocazia, incearca sa vezi un film din 1976 care trateaza acest subiect - "The Front" sau "Paravanul", titlu cu care a rulat in Romania, un film excelent cu Woody Allen despre perioada McCarty-sta si riscul de a incerca sa judeci liber). La rusi sau in tarile Lagarului socialist, cum complet neinspirat il denumeau Nomenklaturistii, riscurile pe care si le asuma un deviationist politic erau ceva mai mari. Prin anii '50 alegerea era intre Marele Kanal, Centrele de Reeducare (in realitate, cele mai sinistre inchisori), deportarea in zone izolate sau pur si simplu, disparitia fizica... Mai tarziu, prin anii '80 dizidentii politici care'si luau avocati solizi, cum ar fi Radio "Europa Libera" sau vreun congresman american, nu mai riscau mare lucru, poate un domiciliu fortat in Damaroaia si cotrobairea prin viata sa privata, risc la care eram oricum expusi toti cetatenii.
   Razboiul Rece functioneaza in continuare, cu surdina pusa si cu arme de propaganda mai sofisticate. Campul sau de lupta nu mai este doar intre natiuni cu interese economice contrare (in final, ideologia trece prin burta) ci s'a extins chiar in interiorul tarilor, ceea ce este lucrul cel mai grav, realizandu'se premizele unor Razboaie Civile... Crezi ca exagerez? Argumentele mele se numesc Iugoslavia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietica, iar daca citesti bine printre randurile publicate prin gazete, Italia de Nord, Belgia Flamanda, Tara Basca... Si nici Transilvania nu se simte prea bine...